
Emoțiile sun principalul organizator al experienței noastre interioare, a interacțiunii cu ceilalți, a modului în care facem față incertitudinii și neprevăzutului dar și evenimentelor traumatice din viață. Trauma este cea care își lasă cel mai frecvent amprenta asupra emoțiilor și astfel asupra felului în care percep și interpretam evenimente din viață. O trauma este în esență o rană – trauma presupune emoții înspăimântătoare, străine, imposibil de acceptat, individul devenind captiv al propriei vulnerabilități. Statisticile arata ca un individ trece în medie prin trei evenimente traumatice pe parcursul vieții si că 50% din oameni trec printr-o traumă severă.
Trauma stă de multe ori la baza tulburărilor emoționale la copil dar și la adult. Fie ca vorbim de depresie, anxietate sau dependenta, situația este de obicei percepută ca fiind fără soluție iar modalitățile de a face fata folosite nu oferă o cale de depășire a problemei, de obținere a unui confort sau suport emoțional, de creare a unui spațiu de creștere și nu oferă un răspuns. O modalitate de coping care a asigurat inițial supraviețuirea post-trauma se transforma în timp intr-un comportament disfuncțional și chiar distructiv, afectând calitatea vieții si capacitatea de a trai o stare psihologica de bine.
Funcție de etapa din viață in care are loc, trauma presupune o abordare terapeutica ușor diferită, traumele de dezvoltare (cele din perioada copilărie) fiind cele mai profunde și cu un impact major asupra vieții adultului. Exista o necesitate biologica a ființelor umane de conectare emoțională, oamenii nefiind „programați genetic” sa facă față singuri vieții sau sa crească singuri. Atunci când în perioada copilăriei aceasta conectare lipsește sau și mai rău, este însăși sursa traumei, viitorul adult va fi puternic marcat emoțional, experimentând o paleta larga de emoții covârșitoare și sentimente de neputință.
Psihoterapia în tratamentul traumei are rolul de a construi împreună cu clientul o reinterpretare a evenimentului traumatic, de a crea ancore pozitive și de a diminua influenta emoțiilor si comportamentelor nocive asupra vieții individului, permițând acestuia sa se accepte pe sine si pe ceilalți într-o maniera constructiva care sa ii ofere spațiul necesar de creștere și dezvoltare a individuala.