
„Oglinda oglinjoara cine este cea mai frumoasa din tara? ” întreba un personaj dintr-un cunoscut basm, personaj care prezenta o preocupare excesivă pentru aspectul fizic.
Preocupare față de aspectul fizic însoțește omenirea de multă vreme în parcursul evoluției sale și, evoluționist vorbind, își are bazele în legătură dintre frumusețe și sănătate – o persoană sănătoasă este frumoasă – asta chiar dacă standardele de frumusețe au fost diferite în timp, influențate de specificul vremurilor. Dacă într-o vreme în care accesul la alimente era dificil cateva kilograme în plus erau semn al bunăstării și implicit al frumuseții și sănătății, astăzi, în abundență alimentară, a fi slab sau cu o musculatura bine definită reprezinta frumusețea , pentru ca inseamna accesul la alimente de calitate și sănătate.
Imaginea mentală a oamenilor față de propriul corp este una care întotdeauna a fost influențată social și care astăzi reprezintă o preocupare universală pentru că toți avem posibilitatea de a ne prezenta în fața unui public foarte larg prin intermediul rețelelor social media. Nu pentru toți însă perfecțiunea este un etalon atunci când își definesc propria imagine corporală existând diferențe sensibile între oameni referitor la importanta pe care o acorda acestui aspect în definirea eul propriu.
Cea mai mare parte dintre noi avem ușoare nemulțumiri cu privire la anumite părți ale corpului dar o imagine de ansamblu pozitivă asupra corpului ca întreg. Pentru unii însă, gândurile negative despre corp sau o parte a corpului sunt foarte greu de controlat, ocupând o mare parte din timp și transformându-se într-o sursa importantă de stres și anxietate. Activități ca privitul constant în oglinda, ascunderea unor părți ale corpului prin haine largi, eșarfe etc, compararea constantă cu ceilalți, cererea constantă de confirmări privind aspectul fizic de la ceilalți pana la evitarea activităților sociale sau a ieșirii din casa, reprezintă semne ale unei relații negative cu propriul corp și o posibila tulburare dismorfică corporală.
Imaginea corporală în acest caz reprezintă o sursa de rușine, anxietate și depresie și de cele mai multe ori persoanele afectate recurg la soluții cum ar fi diete excesive, tratamente invazive sau chirurgie plastică care mai degrabă întăresc percepția distorsionată asupra aspectului fizic, având la bază credința că, cumva, indivizii mai slabi sau cu mușchi mai definiți sunt mai fericiți. În unele cazuri persoanele afectate ajung să nu se mai poată privi în oglindă, să nu se mai poată recunoaște în oglindă sau, să nu aibă o reprezentare mintală a propriului corp: „trebuie să mă uit într-o oglindă ca să știu cum arăt, dacă nu mă vad în oglinda nu știu cum sunt eu.”
Alături de tulburările de comportament alimentar, dismorfia corporală este puternic influențată de comunicarea preponderent vizuală specifică vremurilor noastre. Aceste afecțiuni reprezintă surse continue de stres și influențează calitatea vieții individului care, ajunge să nu se mai poată bucura de viață în lipsa „perfecțiunii visate”. Terapia cognitiv comportamentală și în special restructurarea cognitivă pot aduce beneficii importante în acest caz prin reechilibrarea relației cu propriul corp și creșterea încrederii în forțele proprii.