Fericirea nu este un cuvânt folosit des în sănătate mintală. Vorbim mai confortabil despre „starea de bine” sau „sănătate mintală”. Aceștia sunt termeni mai siguri, poate puțin mai tehnici. Am putea spune mai ușor că este absența anxietății sau a problemelor de sănătate mintală. Cu toate acestea, a evita să vorbim despre fericire înseamnă a ne abține de la a discuta singurul lucru valabil pentru fiecare dintre noi în egală măsură.
Fericirea este doar un cuvânt, dar dedesubt se află un aspect esenţial. Toate activitățile pe care le facem sunt fundamental desfășurate pentru a o atinge. Chiar și lucrurile care sunt distructive pentru mintea și corpul nostru, le facem pentru că, în acel moment, credem că ne vor conduce la fericire. Este „forța gravitațională” fundamentală a întregii noastre vieți. A nu accepta acest fapt nu face decât să ne deruteze viața.
Dar ce este fericirea? O combinație a două ingrediente cheie spun cercetătorii:
- Starea de bine hedonică: – aceasta este partea cu care suntem cel mai familiarizați. Este vorba despre a te simți bine, a experimenta plăcerea și a te bucura de momentele vieții. Este râsul cu prietenii, satisfacția unei munci bine făcute, simpla plăcere a unei cești bune de ceai
- Starea de bine eudaimonică: Acesta este un tip de fericire mai profundă și mai semnificativă. Vine din a avea un sentiment de scop, din a te simți conectat cu ceilalți și din a trăi o viață care se aliniază cu valorile tale personale. Este sentimentul că viața ta are sens și că contribui la ceva mai mare decât tine însuți
Deci, ce este fericirea? Este amestecul acestor două elemente – bucuriile de zi cu zi și sentimentul general al scopului. Nu este vorba despre a fi vesel constant, ci despre a construi o viață care este, în general, satisfăcătoare și semnificativă pentru tine. Dar este fericirea neîntreruptă un obiectiv realist?
Într-o lume a profilurilor online și a presiunii constante de a fi pozitiv, este o întrebare corectă: este fericirea reală sau este doar o iluzie pe care o urmărim cu toții? Răspunsul este cu siguranţă da, fericirea este foarte reală. Este o emoție umană autentică și o stare psihologică măsurabilă. Totuși, ideea de fericire care ne este adesea vândută – o stare de fericire constantă, neîntreruptă – nu este realistă. Acesta este un mit, iar a crede în el poate face, de fapt, găsirea adevăratei fericiri mai dificilă.
Adevărata fericire nu este absența sentimentelor negative. Este perfect normal să te simți trist, furios sau frustrat uneori. De fapt, aceste emoții sunt o parte sănătoasă și necesară a experienței umane. Adevărata fericire ține de echilibrul general al sentimentelor tale și de satisfacția ta generală față de viață. Este vorba despre a avea rezistența de a naviga prin momentele dificile și despre capacitatea de a le savura pe cele bune. Este o abilitate pe care o poți construi, o stare pe care o poți cultiva, nu un premiu pe care îl câștigi.
Dacă ne dorim un sentiment mai stabil și de lungă durată a stării de bine, trebuie să urmărim:
- Sens, scop, creștere personală
- A trăi după valori, a contribui la binele celorlalți
- Împlinire, integritate, conştientizarea scopului
