
Pentru mulți dintre noi, diferite situații sociale, cu precădere cele noi, pot provoca un sentiment de „reținere” datorat nesiguranţei legate de contextul necunoscut. Și asta este firesc. Dorința de a fi plăcuți de ceilalţi este una normală și o ușoară anxietate anticipatorie în anumite situații este firească. Pentru unii, acest sentiment este mai degrabă o regulă atunci când se afla printre alți oameni, mai ales dacă aceștia îi sunt mai puțin cunoscuți, și pot admite că sunt ceva mai „timizi” decât semenii lor.
Dar pentru unii dintre noi majoritatea situațiilor sociale sunt puternic anxiogene – de la a vorbi în public sau a cunoaște persoane noi, la a susține o conversație cu un interlocutor mai puțin familiar, pană la a bea sau mânca ceva în public. Frica de a fi expus evaluării de către ceilalți atunci când te afli în diferite circumstanțe printre alți oameni este un simptom al fobiei sociale. Mai mult, apare o frică de modul în care individul însuși ar putea reacționa și i-ar putea fi evaluate simptomele de către ceilalți. Teama ca ceilalți vor percepe într-un mod negativ și dezaprobator propria reacție întărește credința că va fi pus în dificultate, umilit și respins de către ei.
Și asta nu se întâmplă ocazional. Situațiile sociale provoacă întotdeauna frică și anxietate iar acestea sunt disproporționate față de pericolul real. Pe lângă puternica reacție de teamă, fobiile sociale asociază și stări afective de culpabilitate, resentimente, furie sau chiar depresie. Aceste reacții emoționale, determina persoana în cauză să adopte un comportament de evitare a anumitor situații sociale, fapt care va întări anxietatea socială și îl va împiedica pe individ să ducă o viața înalt funcțională.
Chiar dacă nu pare la prima vedere, fobia socială include mai multe tipuri de frici specifice cum ar fi: teama de a părea ridicol, teama ca ceilalți nu ne plac („ceva nu este în regulă cu mine”), teama de a provoca celorlalţi sentimente negative cum ar fi furia sau critica, teama de a nu își „trăda frică”, dar și frica de a fi respins sau frică de singurătate.
Terapia cognitiv comportamentala adresează specific acest tip de tulburare din sfera emoțională prin identificarea și modificarea gândurilor negative automate și a comportamentelor de asigurare. Alături de acestea, tehnicile de desensibilizare, pot duce la o ameliorare rapidă a simptomelor și creștere considerabilă a funcționalității individului într-un număr limitat de ședințe.